În extremitatea nordică a Moscovei și aflat sub protecţia trupelor Ministerului Apărării funcționează în regim strict secret fostul Institut al Serviciului de Informaţii Externe al FR. În prezent, pe frontonul clădirii se înșiruie cu litere aurii – Institutul Rus de Cercetări Strategice. Dar această denumire paşnică nu corespunde în totalitate cu realitatea – mai mult de 200 de salariaţi apără în acest loc ”scutul” analitic al patriei-mamă, Rusia.

Urmează oare un nou război în partea de sud-est a Ucrainei ? Cine stă de fapt în spatele preşedintelui SUA? De ce pe mulţi funcţionari din Rusia putem să îi numim agenţi de influenţă în comunitate? La aceste întrebări dar şi altele, cântărind atent fiecare cuvânt răspunde directorulInstitutului Rus de Cercetări Strategice (РИСИ), general-locotenent (r) Leonid RESHETNIKOV.

Competitori pe acelaşi domeniu

Aleksandr Chuykov: –  Aţi avut o acoperire serioasă în cadrul SVR. De ce deodată aţi decis să aduceți Institutul în lumina reflectoarelor ?

Leonid Petrovich Reshetnikov: – Într-adevăr, noi am fost o instituție arondat serviciilor secrete, cu acces limitat, specializat pe analiza informaţiilor referitoare la străinătatea apropiată sau îndepărtată. Asta înseamnă informaţia necesară nu doar serviciilor secrete dar şi structurilor și decidenților care conturează politica internă și externă a ţării. Chiar dacă pare ciudat, în cadrul Administraţiei prezidenţiale a Rusiei până acum nu au existat arondate centre serioase de analiză de acest gen. Deşi “instituţii” în structura căruia se află directorul, secretara şi soţia directorului în calitate de analist au existat din plin. AP nu a beneficiat de specialiști serioși şi serviciile secrete au suplinit acest gen de activitate.

În prezent ne aflăm sub patronajul preşedintelui Rusiei şi toate obiectivele guvernamentale cu privire la cercetare sunt semnate de șeful Administraţiei Prezidențiale (AP), Sergey Ivanov.

Cât de cerută este analiza dvs.? Căci noi suntem o ţară birocratică, tot se scrie şi se scrie…întrebarea este dacă ceea ce se scrie și influenţează rezultatul final în vreun fel ?

L.R.: – Treptat vedem acţiuni care coincid cu demersurile noastre analitice. Uneori te frapează că expui anumite idei şi acest această orientare devine un trend în conştiinţa socială rusă. Este evident însă că multe orietări pur şi simplu planează și se pierd în aer.

– În SUA o activitate similară se desfăşoară la Centrul de analiză Stratfor şi la Centrul de cercetări strategice RAND Corporation. Care dintre voi e mai “tare”?

L.R.: – Când în aprilie 2009 am trecut sub patronajul Administrației Prezidențiale și lucram la textul Actului constitutiv al Institutului, uneori ni se sugera ca noi să luam drept exemplu aceste două institute. Atunci în mintea mea s-a conturat o idee: “Dacă o să ne finanţaţi aşa cum sunt finanţate Stratfor sau  RAND Corporation, atunci noi o să trimitem pe centură toate aceste companii de analiză străine”. Doar e cunoscut că analiştii ruşi sunt cei mai profesioniști din lume. Cu atât mai mult specialiştii noștri regionali, cu creierul mult mai «fresh», cu minți deschise. Pot afirma acest lucru foarte sigur, cu experiența celui care a lucrat 33 de ani în domeniul analizei, la început în cadrul Direcţiei principale a KGB din vremea Uniunii Sovietice, apoi pentru Serviciul de Informaţii Externe.

ONG, ONG, încotro ne-ai dus ?

– Aşa cum este deja cunoscut, RAND Corporation a gândit planul ATO (antiterorist) pentru Ucraina, în speță pentru regiunea de sud-est a ţării. Institutul dvs. a comunicat decidenților informaţii despre Ucraina, în special despre Crimeea?

L.R.: – Binenţeles. În principiu, au fost chiar două institute de profil care au oferit informaţii despre Ucraina: РИСИ şi Institutul ţărilor CSI condus de Constantin Zatulin.De la bunul început al activităţii noastre noi alcătuiam studii analitice cu privire la pornirile anti-ruse în partea continentală a Ucrainei şi cu privire la creşterea sentimentului pro-rus în Crimeea. De asemenea s-a analizat activitatea autorităţilor ucrainene. Dar,  netransmițând informaţii alarmante – totul s-a pierdut şi curând atenția tuturor  se concentra pe problema care creştea tot mai mult.

Noi propuneam să consolidăm mai mult activitatea organizaţiilor neguvernamentale ruse (НПО), pentru a consolida, aşa cum astăzi numim acel tip de presiune politică denumită “soft power”.

– Dar cu un ambasador cum este Zurabov, Rusia nici nu mai are nevoie de duşmani !

L.R.: – Activitatea oricărei ambsade şi oricărui ambassador are multe limitări. Un pas la stânga, un pas spre dreapta – scandal. În plus, în general ca ţară avem o problemă cu profesioniștii. Şi asta este valabil nu numai pentru cadrele diplomatice. Într-un fel  am sărăcit – ce-am avut s-a epuizat. În sistemul bugetar au rămas foarte puţini oameni puternici, profesioniști, cu coloană vertebrală.

Totuși fără să supraevaluăm rolul ONG-urilor e greu. Un exemplu concludent – revoluţiile colorate, care sunt pregătite de organizaţiile neguvernamentale străine, în primul rând americane. Acest lucru s-a întâmplat şi în Ucraina. Din păcate, practic vorbind nu s-a acordat nici o atenţie la înfiinţarea şi susţinerea genului acesta de organizaţii, care ar fi acţionat în detrimentul intereselor noastre. Dacă aceste organizaţii sunt activate, atunci poți schimba zece ambasade şi înlocui chiar zece ambasadori foarte inteligenţi. În prezent situaţia a început să se schimbe, conform indicaţiilor primite de la preşedinte. Să dea Dumnezeu ca subordonaţii să nu îngroape această dezvoltare (orientare).

Dacă mâine începe războiul, dacă mâine are loc mobilizarea 

– Din punctul dvs. de vedere în primăvara şi vara ce vine evenimentele din Noua Rusie vor evolua ? Va avea loc o nouă campanie militară ?

L.R.: – Din păcate, probabilitatea unei astfel de evoluții este foarte mare. Cu un an în urmă funcţiona ideea de federalizare a Ucrainei. Dar în prezent, Kievul are nevoie doar de război. Și de un stat unitar. Din mai multe cauze. Principalul motiv – în fruntea ţării au ajuns oameni cu idei anti-ruse, care nu numai că se află în subordinea Washingtonului, ci pur şi simplu sunt de partea puterilor care se ascund în spatele guvernului SUA.

Şi de ce are nevoie acest renumit “guvern mondial “?

L.R.: – Cred că este mai simplu de enunțat ceea ce ei nu au nevoie: nu au nevoie de o Ucraină federalizată, deoarece atunci acest teritoriu va fi greu de controlat. Într-o astfel de situație pentru ei nu este posibilă instalarea de baze militare, de noul eşalon al scutului anti-rachetă. Există astfel de planuri. Din Lugansk sau Harkov rachetele tactice de croazieră bat până peste Urali, unde se află forţele noastre nucleare principale de rezistenţă. Şi cu o probabilitate de 100% vor putea să distrugă rachetele balistice pe bază fixă sau mobile pe traiectoria de decolare.  În prezent această regiune nu este accesibilă pentru ei nici din Polonia, nici din Turcia sau din Sud-Estul Asiei. Iată care este ţinta principală. Din acest motiv – pentru a obține controlul în Donbass, SUA ”se vor lupta” până la ultimul ucrainean.

– Adică problema nu se rezumă la faptul că s-a descoperit gaz de şist pe acest teritoriu?

L.R.: – Principalul obiectiv strategic este o Ucraină unitară care să fie sub controlul Occidentului pentru a se confrunta cu Rusia. Iar gazul de şist sau terenurile arabile reprezintă doar pur şi simplu un bonus frumos. Câştiguri colaterale. Plus, un atac serios îndreptat împotriva sistemului nostru de apărare din cauza ruperii relaţiilor dintre complexele militar-industriale ale Ucrainei și Rusiei. Acest lucru este deja înfăptuit.

– Am fost dominați, așa-i ? Pe «fiul de cățea» Yanukovych a trebuit să îl evacuăm cu ajutorul trupelor speciale, iar apoi Washingtonul şi-a instalat propriii «fii de cățea» ?

L.R.: – Din punct de vedere militar şi strategic, bineînţeles că am pierdut. Rusia are însă o “compensaţie” – Crimeea. Există apoi și o altă “compensaţie”  – rezistenţa locuitorilor din sud-estul Ucrainei. Dar adversarul domină deja un teritoriu mare, care a fost parte din teritoriul Uniunii Sovietice şi a imperiului rus.

La ce vom asista anul acesta în Ucraina ?

L.R.: – Cel mai probabil la un proces de semi-scindare sau scindare completă. Mulţi pur şi simplu au amuţit în faţa  apucăturilor naziste ale regimului actual. Dar oamenii care înţeleg că Ucraina şi Rusia sunt legate foarte strâns încă nu şi-au manifestat punctul de vedere. Nici în Odessa şi nici în Harkov, nici în Zaporojie şi nici în Chernigov. Tăcerea lor nu poate fi veşnică. Şi capacul cazanului inevitabil va exploda.

– Şi cum vor fi relaţiile între Noua Rusie cu restul teroriului Ucrainei ?

L.R.: – Există posibilitatea unui scenariu cu Transnistria – însă e puţin probabil. Eu nu cred în acest scenariu– teritoriile republicilor Donbass și Lugansk sunt cu mult mai vaste, milioane de oameni deja s-au implicat în acest război. Rusia încă mai poate să-i influenţeze pe şefii milițiilor locale  pentru încetarea temporară a violențelor şi un armistiţiu. Dar este numai o soluție “temporară”. Nici nu se pune în dicuţie varianta ca Noua Rusie să intre în componenţa Ucrainei. Oamenii din sud-estul țării nu doresc să fie ucraineni.

– Dacă se întâmplă ca ţara noastră să devină o zonă izolată mondial din cauza adăugării Crimeii, atunci de ce să nu jucăm totul pe o carte în sud-est? Cât poate să mai dureze prefăcătoria?

L.R.: – Din punctul meu de vedere a opta pentru o astfel de strategie este încă prematur. Noi nu avem capacitatea să apreciem corect gradul de informare pe care îl are preşedintele Putin, care ştie că în Europa se derulează anumite demersuri diplomatice ascunse de ochii lumii. Acestea se pare că oferă speranţe că putem să ne protejăm interesele folosind alte metode şi resurse.

Front fără linie de apărare

– În fluxul informaţional legat de subiectul Ucraina uităm de creşterea rapidă pe care a luat-o extremismul religios din Asia Centrală …

L.R.: – Această tendinţă este deosebit de periculoasă pentru Federația Rusă. Este o situaţie foarte complicată în Tadjikistan. O situaţie instabilă în Kîrghizia. Dar, așa cum am mai spus, prima ţintă a atacului poate deveni Turkmenistanul. Noi uităm cumva parcă de el, deoarece Ashhabadul se ţine deoparte. Dar acest “deoparte” poarte să răbufnească primul.  Vor avea ei destulă putere să riposteze singuri? Sau va trebui să ne implicăm în ţara lor, care se ţine la o distanţă destul de mare faţă de noi ? Prin urmare, stabilirea direcţiei evenimentelor viitoare este o chestiune dificilă.

Şi îngrijorări sunt nu numai legate de pătrunderea în regiunea menționată a susţinătorilor «Statului Islamic». Conform ultimelor date, SUA şi NATO nu se pregătesc să părăsească Afganistanul ci îşi păstrează acolo bazele militare. Din punct de vedere militar, cu cinci sau zece mii de soldaţi care rămân – aparent prin rotație, de fapt pe parcursul mai multor luni pot fi desfășurate grupuri de 50-100 de mii de soldați.

Aceasta este o parte din planul general de armare şi presiune asupra Rusiei care se executa prin intermediul SUA  cu scopul de a-l răsturna pe preşedintele Vladimir Putin şi realiza dezbinarea ţării. Un om obişnui binenţeles că poate să nu creadă cele afirmate mai sus, dar oamenii care au acces la un volum de informaţii foarte mare înţeleg foarte bine acest aspect.

– Conform căror principii va avea loc dezbinarea?

L.R.: – Pentru început se planifică să se înlăture pur şi simplu ceea ce este “pus greşit”. Nu contează dacă se va încerca separarea Kaliningradului, Caucazului de Nord sau Orientului Îndepărtat. Acesta va fi punctul de detonare al procesului, care poate să fie ascendent. Această idee nu este propagandistă, ci reală. O astfel de presiune va creşte din vest (Ucraina) şi din sud (Asia Mijlocie). Inamicii încearcă să pătrundă prin porţile din vest, dar se încearcă și rezistenţa porţilor din sud.

– De unde vine – pentru Rusia – cea mai periculoasă amenințare strategică?

L.R.: – Amenințarea dinspre sud este foarte periculoasă. Dar cât timp mai există state tampon – republicile ex-sovietice din Asia Mijlocie lucrurile sunt încă sub control.  În partea de vest avem deja la graniţă un război. În fapt, e un război și pe teritoriul nostru.

În prezent aici nu se desfăşoară un război între ucraineni şi ruşi, ci acesta este un război între sistemele mondiale. Unii consideră că ei “sunt Europa”, iar alţii – Rusia.  Căci ţara noastră  nu este doar un teritoriu, ci este o civilizaţie separată, imensă, care a contribuit cu punctul său de vedere în legătură cu ordinea mondială. Înainte de toate, bineînţeles că Imperiul Rus este un model de  civilizaţie est-ortodoxă. Bolşevicii au distrus civilizația ortodoxă, dar au ridicat pe “munte” o idee nouă de civilizaţie. În prezent se apropie şi a treia opțiune, o alternativă cu referire la civilizația rusă. Şi în decurs de 5–6 ani ne vom convinge de acest lucru.

– Cum se va concretiza această alternativă?

L.R.: – Cred că aceasta va fi o minunată simbioză a celor anterioare. Şi “colegii noştri blestemaţi”înţeleg foarte bine acest lucru. Din acest motiv au început atacurile din toate părţile.

– Adică invocata luptă comună ruso-americană împotriva terorismului, în special, împotriva  Statului Islamic (ИГИЛ) – este ficţiune?

L.R.: – Binenţeles. America crează terorişti, îi hrăneşte, îi antrenează, îi dresează ca pe câinii de luptă, apoi  dezleagă zgarda și comandă întregii haite: “F**k”. Se poate ca ei să ajute  la eliminarea vreunui “câine turbat” din această turmă, dar pe restul o să îi orienteze şi mai activ.

Satana domneşte acolo

– Leonid Petrovici, dvs. consideraţi că SUA şi preşedintele american reprezintă doar un instrument în mâna altora. Atunci cine construieşte politica lumii ?

L.R.: – Există un grup închis, membrii acestui grup practic nu sunt cunoscuţi lumii şi care nu numai că numesc preşedinţii americani dar şi stabilesc regulile pentru întregul “Joc global”. Acestea sunt în special corporaţiile financiare transnaţionale. Dar nu sunt numai ei.

În prezent are loc reformatarea sistemului financiar şi economic global. Este evidentă încercarea de a da un alt sens întregii structuri capitaliste fără a se dezice de ea. Se schimbă dramatic politica externă.  SUA practic au abandonat Israelul – cel mai important aliat din Orientul Apropiat – pentru a-şi îmbunătăţi în schimb relaţiile cu Iranul. De ce în aceste moment Teheranul este mai important şi mai util decât Tel-Aviv-ul ?  Pentru că Teheranul intră în ”cordonul” care înconjoară Rusia. Aceste puteri secrete au stabilit un obiectiv prioritar lichidarea Rusiei, care este un jucător serios pe arena mondială. Și asta deoarece Rusia oferă o alternativă civilizată Vestului dezumanizat.

Mai mult decât atât, în lume are loc o ascensiune continuă a atitudinii anti-americane. Ungaria, unde la conducere sunt puterea conservatoare de dreapta şi în Grecia – de stânga, forţe diametral opuse ideologic, dar care practic s-au unit şi “s-au răzvrătit” împotriva dictaturii SUA pe vechiul continent.  Ba chiar are cine să se “răzvrătească” și în Italia, Austria, Franţa ş.a.m.d.  Dacă Rusia rezistă acum, atunci în Europa se vor dezlănţui procese inconvenabile acestor puteri, care pretind la conducerea mondială unipolară. Iar ei înţeleg acest lucru foarte bine.

Unii lideri europeni deja se plâng de faptul că SUA literalmente le-au impus adoptarea sancţiunilor împotriva FR. Poate Europa să scape din îmbrăţişarea “prietenoasă” a americanilor ?

L.R.: – Niciodată. America ţine Europa foarte strâns îmbrățișată pe mai multe paliere: politica monetară, ameninţarea cu revoluţiile colorate şi înlăturarea (chiar fizic !) a politicienilor inconvenabili.

– Referitor la înlăturarea fizică, nu exagerați totuși ?

L.R.: – Deloc. Agenția Centrală de Informații din SUA (CIA) prin nivelul sarcinilor care i se dau nu se rezumă doar la îndatoririle obișnuite ale serviciilor secrete.  GRU, KGB sau SVR (ГПУ, КГБ sau СВР РФ) – sunt tipul de servicii secrete clasice: adică se ocupă cu adunarea informaţiilor şi analiza&raportarea acestora conducerii ţării. În CIA aceste îndatoriri specifice serviciilor secrete tradiționale stau la capătul listei de sarcini. Cel mai important este înlăturarea, inclusiv fizică a liderilor politici şi ai organizaţiilor revoluționare. Iar ei fac acest lucru în regim de timp real.

După pierderea submarinului „Kursk”, din România – unde se afla în vizită – la noi a venit directorul CIA, George Tenet. Am fost delegat să îl întâmpin la aeroport. A durat un timp până dl. Tenet să iasă din avion, iar cum rampa era deschisă, am reuşit să zăresc în interiorul avionului de tip “Hercules”. În fapt, acel avion era un post de comandă mobil, un centru de calcul operaţional, utilat complet cu aparatură şi sisteme de comunicare din care este posibil de urmărit şi de modelat situaţia din întreaga lume. Delegaţia americană era compusă din 20 de oameni. Noi zburam şi încă mai zburăm cu avioane de linie, într-o delegaţie compusă din 2-5 oameni. Deci cum se spune, se simte în mod cert diferenţa.

– Apropo, despre serviciile secrete. Din nou observ că a început o discuţie despre refacerea serviciului secret rus unic (unitar) prin unirea SVR-ului cu serviciul secret intern – FSB. Care este opinia dvs.?

L.R.: – Complet negativă. Dacă unim două servicii secrete – serviciul secret extern şi contraspionajul intern, atunci din două surse obţinem o singură sursă de informaţii utilă conducerii ţării.  Tot atunci persoana care primeşte (controlează) acest “izvor de informaţii” deține monopolul. Şi poate manipula informația pentru atingerea unui anumit scop propriu. În KGB-ul sovietic astfel de manipulări a informaţiei erau sesizabile chiar şi de căpitanul – pe atunci – Reshetnikov. Pentru preşedinte, rege sau prim ministru  – oricum s-ar numi responsabilul superior – este mai avantajos să aibă mai multe servicii secrete independente. Contrar, acest responsabil superior devine ostaticul unui şef specific de structură sau chiar a structurii. Acest lucru este foarte periculos pentru stat. Autorii unei astfel de idei reformatoare consideră că ne fortificăm serviciile secrete prin unificare, dar în realitate noi creem un pericol pentru noi înşine.

Unde sunt roadele ?

– Haideţi să trecem de la conspiraţia mondială la “oile noastre”. Cum putem să diferenţiem un funcţionar care nu ştie ce face de un agent de influenţă care crează/își pune în aplicare un plan în mod conştient ?

L.R.: – Agenţi reali, cu un grad serios de influenţă, nu sunt chiar aşa de mulţi în lume, după cum consideră majoritatea. Adoptarea sau neadoptarea unor hotărâri strategice serioase în defavoarea intereselor propriei ţări este iniţiată – în principal – să spunem aşa, de către agenţii de idee (ideatici). Acestea sunt reprezentaţi de funcţionarii statali/guvernamentali ai FR care s-au nimerit pe un fotoliu cu rang de stat superior, dar care sufleteşte vorbind, sunt suporterii Occidentului. Acestor oameni nu trebuie să li se dea indicații sau ordine scrise.  Pentru aceşti oameni tot ceea ce se face “acolo” reprezintă cele mai mari realizări ale civilizaţiei.  Iar ceea ce este aici este “nespălata Rusie“.  Ei nu fac legătura între țară și viitorul copiilor lor, pe care îi trimit la studii în străinătate. Iar acesta este un indicator mai îngrijorător decât conturile deschise la băncile din Vest. Astfel de “camarazi” nu iubesc Rusia, ţara de dezvoltarea căreia se ocupă tocmai ei.

Cât de clar aţi putea creiona portretele unora dintre miniştrii guvernului Medvedev ? Cum vom trece anul 2015 cu ei la putere?

L.R.: – Anul 2015, cu sau fără ei, va fi oricum unul greu. Cel mai probabil, nici anul următor nu va fi mai uşor.  Dar după aceea va începe mişcarea (mobilizarea) sigură a Rusiei.

interview by  Александр Чуйков(Alexandr Chuikov)/Аргументы Недели

translated by Anca Uric.